Versuri: Oaspeți Cu Azur in Gene
Oaspeti cu azur in gene
Si zapada pe opinci
Se ivira la ferastra
Cu colinde si tilinci.
Cantec leganat si fraged,
Infloriri de ghiocei
Umbre mari tineau isonul
Albastrind pe dupa ei.
Se parea ca-n zvon de aripi
Si miros de tamaier
In colinda mi se-ngana
Pui de om cu pui de cer.
Si cantara, si urara
Si plecara ca un dor,
Stralucea un puf de inger
Risipind pe urma lor.
Si era o pace alba, –
Ca ninsoarea, si era
O sfiala ce din stele
Pana-n inimi tremura.
Bacii lepadara grija:
Astazi lupii tin ajun,
Porumbeii nu viseaza
Vant de uliu capcaun.
Si zavozii si dulaii
Sa mai larmuie se tem,
Boii rumega cu botu-n
Ieslea de la Betleem.
Fa-mi-te numai ureche
Ca s-auzi, batran pamant:
Sus, in leagan prins de stele,
Gangureste Pruncul Sfant.
