Versuri: Luminiţa Dobrescu – Of, inimioară
Of, inimioară
de ce mi se pare
că noaptea-i mare
și drumu-i lung?
Mă ții de veghe
chiar și peste poate
și-atunci socoate
unde-o s-ajung?
Of inimă, tu n-ai minte de loc
nu-mi dai tihnă nici noapte nici zi
Of inimă, câte ofuri tot strâng
când mă faci ba să râd, ba să plâng
Lai la la lai …
Of, inimioară
mi-ai luat cântatul
mi-ai dat oftatul
de mii de ori
M-am luat de gânduri
vorbesc chiar cu mine
numai de tine
din noapte-n zori
Of inimă, tu n-ai minte de loc
nu-mi dai tihnă nici noapte nici zi
Of inimă, câte ofuri tot strâng
când mă faci ba să râd, ba să plâng
Lai la la lai …
Of, inimioară
păi n-am altă cale
și merg agale
pe unde știi
Mă vede lumea
și îmi știe gândul
că nopți de-a rândul
pe drum mă ții
Of inimă, tu n-ai minte de loc
nu-mi dai tihnă nici noapte nici zi
Of inimă, câte ofuri tot strâng
când mă faci ba să râd, ba să plâng
Lai la la lai …