Versuri: Maria Tanase – Doina din Dolj

Versuri: Maria Tanase – Doina din Dolj

Ai, și-am zis verde…

Și-am zis verde lemn uscat,

Măicuța m-a măritat

După un băiat bogat,

Ăl1 mai urât om din sat, măi.

Ai, și-am zis verde mărăcine,

Și când îl vedeam că vine

Se strângea inima-n mine,

M-apucau frigurile

Și toate damblalele.

Și când venea dracu-l știa

Cum îți în brațe ședea

Camașa când i-o spălam,

Pe garduri i-o atârnam

Și în picioare-o netezeam,

Și-ntr-un cântec mi-l țineam, măi:

Păi, bărbate, bărbate, arză-te-ar focul,

Banii tăi mi-au luat norocul,

Tu mi-ai mâncat și viața,

Și mi-ai ofilit fața

C-ai zis că, de ești bogat,

Nevastă ți-ai cumpărat,

Ai, dar funie de-ți cumpărai,

Mai bine, zău, că făceai!

Și să te fi spânzurat, mă,

De tine să fiu scăpată

Și să-mi fi luat eu bărbat,

Unul frumos și sărac,

Și să fiu trăit cu drag, măi!

Și când îl vedeam că vine,

Să crească inima-n mine,

Să-i spăl cămașa cu rouă,

Să-mi fie dragostea nouă,

S-o usuc pe trandafiri,

La umbră de rozmarini,

Printre gene s-o cârpesc

Cu sulfină s-o-nvălesc,

Pe obraz s-o netezesc, măi.

Ai, și să credeți, oameni buni,

Că ce vă spun nu-s minciuni,

Că eu întruna i-am cântat

De cu zori pân’ la-nserat,

Până când s-a spânzurat, măi.

Latest articles

spot_imgspot_img

Related articles

spot_imgspot_img